De Citit : Editoriale

Balcani de balamuc

| 08 decembrie

Noul film al regizorului romano-sarb Sinisa Dragin, Daca bobul nu moare, e un bot de kitchs putrefact.
Oh voi, Balcani de balamuc, unde rudele unui decedat trebuie sa ridice cadavrul nu de la morga, ci de la abator, unde pe sinele de tren umbla vehicule post-apocaliptice de fabricatie artizanala, iar pe rauri plutesc mirese nebune, proaspat violate de tatii lor, unde din aerul incarcat de praful si pulberea comunismului, de fulgii pasarelelor impuscate, de mirosul sangelui-spermei-etc., nu pot totusi sa lipseasca efluviile de pravoslavnicie neguroasa, dupa cum dintre personajele feminine nu pot sa lipseasca Prostituoata Vesela si Prostituata Virgina, iar din distributie nu poate sa lipseasca acel Caliban-din-Balcani care este Valentin Teodosiu.
Oh, voi, Kusturica si Angelopoulos, cutremurati-va de ce-a ajuns sa produca, dupa ani de bastardizare, nobila voastra spita cinematografica.
Pe scurt, co-productia romano-sarba Daca bobul nu moare, in regia lui Sinisa Dragin, e un bot de kitsch putrefact. Un traficant de pitoresc si senzational cu pretentii mai mult (pretentiile sunt acelea de "meditatie" asupra sufletului Balcanilor), Dragin are macar meritul de a filma ingrijit.
Pe de alta parte, e un povestitor slab: desi filmul abunda in peripetii, Dragin le fusereste aproape invariabil den scenariu si din regie, intr-atat incat la unele dintre ele nici nu se intelege cum se termina; din cauza ca sunt insirate unul in continuarea celuilalt, fara sa prea fi fost construite, incidentele, desi care mai de care fistichii, nu produc relief, ci orizontalitate – platitudine.
De-a dreptul rusinoasa e tentativa lui Dragin de a face filmul "cutremurator" fara sa fi muncit deloc pentru acest efect – incercand sa-l genereze prin simpla scoatere din palarie a unei scene de incest.