Copiii nu il mai asteapta pe Mos Craciun.
Desi numele pare sa ne induca in eroare, Gigel nu e vreun fraier oarecare. E un baietel ca toti baieteii, adica stie prea bine ca afurisitul de mos isi ascunde pe undeva, pe aproape, comoara. Dar de ce nu intra, pur si simplu in casa si de ce nu-i zice cinstit: „Ti-am adus asta si asta si asta!“? E carcotas. Marinus e mai de comitet. El imparte totul cu prietenii. Cel mai tare a fost cand au rasfirat gloantele lu’ tac-su si cand le-au pocnit cu bolovanii.
De baza e si Emilia, care-i arata intruna chiloteii. Oriunde, oricand, dar mai ales daca-s numai ei doi. Gigel pricepe ca asta e un gest de mare incredere si, chiar daca simte ca i se cam opreste inima-n gat, nu prea stie cum i-ar putea raspunde. I-a daruit odata un pestisor, dar fata n-a fost prea incantata. Are dreptate tata: fetele nu pricep nimic si nici nu-s prea de incredere. Costelus, insa, e cel mai tare. Cu el se dau in barci, pe bancheta din spate a BMW-ului, toti copiii. Mama, ce salturi! E drept, Costelus a luat o bataie sora cu moartea dupa ce a decupat omuleti din pielea scaunelor. Asa un frate sa fi avut Gigel. Iar de la Marina a aflat ca Mos Craciun piteste darurile-n casa cu cateva zile-nainte.
„Cum sa umble cu atatea daruri?“ Ea l-a invatat cum sa organizeze panda si captura. Si, profitand ca bona doarme dusa, pravalita-n bucatarie, Gigel cauta. Sifonierul parintilor il inghite cu totul, debaraua il pofteste ca pe un oaspete drag, iar garajul e tot al lui. Si, intr-un tarziu, Gigel gaseste cadoul: o bratara sclipicioasa, intr-o cutie rosie, de catifea, in ladita bormasinii. E foarte dezamagit. E dar pentru o fata! Gigel parcurge critic inimioarele de hartie si poza tatalui, ascunse-n causul bratarii. Mare tampit si mosul asta. Prost ca bunicu’!