De Citit : Editoriale

Ascuns

| 15 martie

Exista justificari pentru orice.

„Mirelus se teme de propria imagine din oglinda.“ spun parintii doctorului. „Mai ales de partea stanga.“ „Cum asa?“ „Pai, sa vedeti. Cand ajunge la oglinda, inchide ochii. Apoi il deschide pe cel drept si se lipeste cu fatuca de sticla. Incepe sa gafaie, dardaie si ajunge la ju­matate. Cand isi zareste partea dreapta, trage un racnet si fuge si se ascunde sub pat.“ „Ciudat. De cand asta?“ Parintii se privesc o clipa, ofteaza si incep in aceeasi clipa. „De…“, apoi renunta. Nu poti spune doctorului, nu e treaba lui. „Si asta nu-i tot! Mananca gandaci, de furie!“ „De unde gandaci? Aveti in bucatarie?“ „Nu, ii colectioneaza, dimpreuna cu cutiile de lapte folo­site…“ „Care cutii?“ „De la gunoi! S-a imprietenit cu gunoierii si ii vrajeste sa-i dea cele mai ingrozitoare chestii…“ „Ce chestii? Stiti, la gunoaie angajeaza tot felul de oameni…“ „Domnu’ doctor, nu! Aduce sticle de ulei rancede, carpe de sters pe jos, ne-am trezit in pat cu un irigator folosit, de pe vremea bunicii. A trebuit sa schimbam patul… Mai tii minte, iubito?“ Femeia roseste. Zice repede, fara sa respire: „Face pipi in pat si caca in sufragerie… Am sa mor…“„N-ai sa mori. Nimeni nu moare, copiii cresc si devin parinti si totul se reia. Asa e lumea de cand e lume.“ „Da, dar noi o sa murim.“ spune barbatul din varful buzelor. „Macar de n-ar racni noaptea…“ „Aduceti-l pe Mirel, iar voi plecati cat mai departe, parinti pacatosi!“ Cei doi pleaca ochii, ies din cabinet si il aduc pe Mirelus, care se zbate ca turbat. Ochii parintilor cersesc indurare. Cand raman singuri, mana doctorului se pune pe capul copilului, care tace ca prin farmec. „Mai, Mirele, fii pe pace, nu se mai despart. Dar si tu! Ai facut-o de porc! Auzi, sa te caci in sufragerie! Ai exagerat! Da’ ce zic eu! Chiar ai sarit parleazul!“