Daca ar fi sa aleg doar o singura parte a corpului uman care a ramas in urma evolutiei noastre, ca specie, ea ar fi fundul.
Inainte sa fie sexy sau mai stiu eu cum, fundul este amuzant, pentru ca il caram de colo-colo chiar si atunci cand nu e nevoie de el. E suficient sa te concentrezi un pic asupra anatomiei unui om. Picioarele ajuta la mers, mainile la mancat, trunchiul e plin de chestii vitale iar capul judeca. Numai fundul e o pernita de care te folosesti ca sa nu stai cu coloana direct pe ciment. In economia plenara a corpului omenesc, cele doua fese sunt prea mari oricum le-ai lua. Sunt prea moi, oricat de tari ai vrea sa fie si, in general, nu fac atata treaba incat sa-si merite dimensiunile.
Singurul motiv pentru care fundul are dimensiunile astea, e pentru ca e foarte bun sa stai pe el. Asa cum melcul isi cara casa ca sa stea in ea, asa cum broasca isi cara carapacea ca ratele sa n-o manance, la fel si omul isi duce fundul in spate ca pe-o perna, gata sa se aseze pe el cand oboseste. Daca ar fi sa ne uitam la bebelusi, primul pas catre autonomie, deci primul pas catre primul pas facut in calitate de biped, e atunci cand se ridica si stau in fund.
De-acolo, mai au putin si merg. Acest scaun la purtator, fundul, este atat de simplu si ridicol in esenta lui, incat imi imaginez ca, pana in anul 3000, multi vor renunta la el si-si vor pune un
petec dintr-un material al viitorului, capabil sa amortizeze si sa tina cald mai bine decat orice tesut uman. Daca ati vazut vreodata un extraterestru, v-ati lamurit ca ei nu au fund. Asta pentru ca in viitor, toti oamenii fie vor sta in picioare, fie vor pluti, fie se vor cocota simbiotic in varful unor picioroange mecanice cu veceu, chiuveta si ochi de pisica.