De Citit : Editoriale

A trai frumos si a trai neghiob

| 07 iulie

Indiscutabil opera unui maestru, Another Year e la prima vedere o pledoarie pentru compasiune, desi nu una lipsita de ghimpi, de ambiguitati si de probleme.

In noul film al maestrului britanic Mike Leigh, Un an din viata, Jim Broadbent si Ruth Sheen joaca un cuplu de varsta-a-doua-spre-a-treia, din clasa de mijloc, cu o casnicie bine sudata si cu meserii eminamente utile. Casa celor doi (ii cheama Tom si Gerri) constituie principalul decor al filmului. In cursul unui an din viata lor, o serie de rude si prieteni de aceeasi var­sta cu ei, dar ale caror minti-trupuri-si-in-general-vieti se afla in diverse stadii de ruina, gasesc acolo un refugiu temporar si o audienta toleranta – desi poate un pic cam multumita de sine in toleranta ei – pentru refrenele lor de autocompati­mire si autoamagire. Cel mai disperat caz – un caz clinic – este Mary (Lesley Manville), o femeie atat de lovita de esecurile ei amoroase, atat de autoamagita in privinta cauzelor acestor esecuri si atat de putin dispusa sa vada efectul pe care a ajuns sa-l aiba prezenta ei asupra unui barbat, incat din nimic i se nazare ca fiul lui Gerri e interesat de ea. Leigh e iu­bit de actori pentru generozitatea cu care-i incurajeaza sa-si descopere singuri personajele (prin observatie si improvizatie) si cu care le asimileaza apoi descoperirile in scenariile sale; dupa toate aparentele, descoperirile interpretei lui Mary au inclus o gama larga de ticuri nervoase – densitatea ticurilor pe centimetru patrat de pelicula inregistrat cu ea este spectaculoasa. Desi mai bland decat alte filme de Leigh (ce se putea intampla mai rau nu se intampla), filmul e destul de crud: desi e o pledoarie pentru compasiune, trage o linie destul de clara intre vietile tra­ite frumos si vietile traite neghiob, principalul criteriu de departajare parand a fi succesul sau esecul in intemeierea unui cuplu heterosexual monogam.