Manastirea "Sf. Trei Ierarhi" este cea mai frumoasa ctitorie a domnului Tarii Moldovei, Vasile Lupu, o adevarata simfonie a artelor in rugaciune, construita intre anii 1637-1639.
Actuala infatisare a manastirii este rezultatul lucrarilor de restaurare ale arhitectului Andre Lecomte de Nouy, desfasurate in perioada 1882 -1904. S-a pastrat structura exterioara datorita careia manastirea este unica in cadrul arhitecturii ecleziastice romanesti. Ornamentele exterioare, care acopera edificiul in intregime si care au fost initial aurite, combina elemente turcesti, arabe, georgiene, armene si persiene cu motive arhitecturale romanesti intr-o superba dantelarie in piatra. Pot fi numarate peste 30 de registre de motive decorative, care nu se repeta.
In interiorul manastirii sunt inhumate mai multe personalitati de rang domnesc: Tudosca, prima sotie a lui Vasile Lupu, si Stefan-voda, fiul lor; Dimitrie Cantemir, principele carturar (1710-1711), precum si Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al Principatelor Unite (1859-1866).
Langa biserica se afla Sala Gotica ce adaposteste un muzeu de arta religioasa, care cuprinde, printre altele, obiecte legate de istoria manastirii Trei Ierarhi.
Actualul sediu al primariei, fostul Palat Roznovanu, este situat in inima Iasului, in apropierea celor mai semnificative monumente ale orasului. Cladirea impresionanta prin somptuozitate si fastul interioarelor, a fost construita in deceniile 7 – 10 ale sec. XVIII-lea si restaurata intre 1830 – 1833 de catre cunoscutul arhitect Johan Freywald, cel care a proiectat si Catedrala Metropolitana.
In ansamblu, ca arhitectura dar si prin frescele interioare si statuile ce impodobeau in 1830 exteriorul, palatul apartine stilului neoclasic, cu elemente ornamentale eclectico-baroce. Pina in 1891 cind este vinduta statului, cladirea este resedinta a familiei Rosetti – Roznovanu, cea mai puternica si mai influenta familie in arena politica moldava a urbei.
In 1892 Palatul Roznovanu va fi folosit ca resedinta temporara a familiei regale, o parte din spatiu fiind alocat autoritatilor locale. Cladirea a jucat un rol deosebit pe scena istoriei mai ales in I razboi mondial, intre 1916 – 1918 cind a gazduit sediile ministerelor ale conducerii politice refugiate de la Bucuresti. In incaperea in care se afla acum Cabinetul Primarului isi avea biroul M.S. Regele Ferdinand, iar in actuala Sala de sedinte a Consiliului Local s-a intrunit in 1918 Consiliul de Razboi al Romaniei.