De Citit : Editoriale

Sora de calitate

| 08 aprilie

Sunt momente cand destinul o ia prin porumb. Sau pe la geamuri multe.

– Pe mine ma cheama Virgil. Plutonier major, se zburleste politistul. Sa-mi dati voie doamna, domnisoara, ca, deh – subliniaza el cu emfaza – nu v-ati casatorit, sa va spun ca n-ati citit nimic! E imposibil sa nu scrie de mine!
– Dar pe mine ma stiti? intervine Spiridon. Stiti, sunt necasatorit…
Antonia il priveste cu gura cascata. Spiridon are, totusi, o prietena. Pune mana pe telefon si suiera in microfon: „Fata, vino repede aici, ca ti-a-nnebunit gagiu’! I s-au aprins calcaiele. Nu, proasto, nu arde! Vino imediat! Da, imediat!“
Agneta isi lasa cotul pe masa. Cand cere un foc, cinci brichete izbucnesc concomitent in aer. Dar cel mai rapid e focul lui Spiridon, dintr-o sirena violeta, cu lanterna si breloc.

– Domnisoara Agneta, stiu ca suna ca dracu, dar suntem predestinati.
Fata il priveste adanc in ochi, ganditoare. Tony schimba fete-fete. A incalzit sarpele la san. La sanul ei!
– Domnisoara, stiu ca nu sunt demn de dumneavoastra, ca e o propunere rusinoasa, dar trebuie sa fim impreuna. E scris in stele!
Popescu fluiera usor. Anastase cauta o rima. Clientul sughite. Motociclistul se ridica
din genunchi si izbucneste in lacrimi: „Particulele elementare“. Dar nimeni nu-l baga-n seama.
– De ce, rosteste lent Agneta. De ce crezi, domnule (Spiridon, i se sufla din public)…
Si, minune, barmanul izbucneste cursiv, fara sa se impiedice in gramatica:

– Nu mai tii minte cand ne-am catarat in cires? Nu-ti amintesti cand te-am tras de codite? Nu mai stii cand am fugit in lume, dupa ce tata a intrat la parnaie si a venit matusa Matilda sa ne dea la orfelinat?
Doua voci se impletesc in acelasi timp, a lui Spiridon si a iubitei sale, intrand
furtunos pe usa:
– Ticalosule!
– Surioara!