De Citit : Altele

Curat urban

| 23 februarie

Land of choice, vere!

Jaluzelele de birou, puse la geamurile si la balcoanele de acasa, sunt un soi de varianta contemporana a carpetei cu rapirea din serai. La mare potriveala cu termopanele de plastic si cu spoturile din sufragerie si bucatarie, jaluzele de birou completeaza trio-ul de aur al constelatiei decoratiunilor post-revolutionare.

Iar cand chiciosagul crapa de sanatate si iese voios din spatiul intim in spatiul public, sa te tii, verica, urmeaza spectacol maret. Pe meleagurile astea latino-manelizate, e deja o treaba obisnuita sa te preumbli pe strazi de la Bucuresti, Craiova, Iasi, Timisoara sau Cluj, si sa ai senzatia ca esti la Stambul sau la Kathmandu.

N-au scapat de dulcele farmec al Rasaritului nici macar redutele ardeleano-banatene, care se dau mari purtatoare de steaguri ale civilizatiei. Peste tot, psoriazisul caselor de neam prost s-a intins ca o maladie atotbiruitoare. Firme, firmulite, firmute si firmisoare pe carton, tabla, placaj scorojit, decoreaza tara asta ca pe cel mai dadaist brad de Craciun. Materiale proaste, culori ca porcu’, arhitectura tembela si deliranta, atmosfera de bazar, mizerie suverana, caini vagabonzi, cersetori, biserici schimonosite, mii de kilometri si tone de cabluri suspendate, masini ultimul racnet, toale de supraelastic si ciocate de lac.

Cam asta e peisajul nostru citadin. Cam asta e europenitatea noastra cu care ne dam in cap zilnic. Iar cand cineva „ne da la televizor prin alte tari“, zicem ca decupeaza tendentios realitatea. Pai hai sa atarnam pe cladiri niste olimpici, niste sportivi si niste artisti, ca sa se vada ce natiune fina dar neinteleasa suntem, mai, Nene!

Culmea culmilor e ca nu stiu cum dracu’ iese asa fatalitate, asa paradox sinistru, ca p-aici, pe la noi, chiar si shaorma e, deseori, naspa.